Diagnosticare
Pornind de la ansamblul de date obtinut in urma examinarii, medicul stabileste un anumit diagnostic (de etapa sau final), incadrand boala intr-o categorie pe baza simptomelor si semnelor prezente. In procesul de diagnosticare se folosesc criterii conform unor sisteme de clasificari internationale.
Desi nu exista in practica curenta examene de laborator sau alte investigatii paraclinice care sa sustina majoritatea diagnosticelor psihice, in multe situatii se impun analize complementare pentru a se face diferenta intre patologia mentala si cea organica si pentru a vedea daca si cum acestea se pot intrica.
Precizarea unui diagnostic orienteaza terapia si permite estimari privind evolutia. Exista insa un mare dezavantaj, acela de a vedea diagnosticul ca pe o eticheta pusa pacientului, ceea ce uneori creste dificultatile persoanei respective- prin fine mecanisme psihologice “eticheta” seteaza comportamentul, la aceasta adaugandu-se uneori reactia anturajului care, direct sau indirect, poate avea o influenta negativa. Pentru a evita un astfel de neajuns, consider ca orice pacient trebuie consiliat cu multa atentie si rabdare. |
