Intrebari frecvente
Psihiatru / psiholog / psihoterapeut?
Psihiatrul este medicul care s-a specializat dupa ce a terminat facultatea de medicina, prin parcurgerea a 5 ani de rezidentiat in psihiatrie. Este persoana calificata ce evalueaza, stabileste un diagnostic (daca e cazul) si un tratament medicamentos, urmareste evolutia simptomelor si ofera consiliere psihiatrica.
Psihologul este absolventul unei facultati de psihologie, care ulterior obtine acreditare in una sau mai multe ramuri: psihologie educationala, psihologia muncii, psihologie clinica, psihologie pentru aparare, fiecare dintre acestea cu atributii specifice.
Psihoterapeutul este profesionistul cu formare socio-umana ce parcurge cursuri postuniversitare specifice (cu durata aproximativa de 4 ani), in urma carora e abilitat sa evalueze si sa faca interventii psihologice.
Toate cele trei directii au insa un lucru esential in comun si pentru a-l identifica e suficient sa ne gandim ca, semantic, ele deriva de la aceeasi radacina: PSI („psyche”=suflet, spirit).
Consiliere sau psihoterapie?
Diferenta dintre consiliere si psihoterapie poate fi discutata sub doua unghiuri. Primul e reprezentat de nivelul profesional. In linii mari, se poate spune ca psihoterapia e un nivel superior consilierii, prin pregatire si competente (nivelul de consilier e o etapa in obtinerea celui de psihoterapeut, conform normelor CPR). A doua directie de diferentiere se refera la continutul activitatii propriu- zise: obiective, modalitati de lucru, durata, strategii, persoane carora li se adreseaza. Fata de psihoterapie, consilierea se adreseaza unor probleme mai bine circumscrise, are o durata mai scurta, vizeaza depasirea unor perioade dificile cu minim de repercusiuni, poate avea drept scop dezvoltarea individului, acordarea de suport s.a. Psihoterapia e un demers de durata si intensitate mai mare, ce urmareste modificari semnificative in structura personalitatii si are in vedere o problematica profunda. Consilierea se centreaza pe prezent si viitor, crestere personala si educatie, dezvoltarea capacitatilor de adaptare si decizie. In psihoterapie focusul se afla pe restructurare, echilibrarea imaginii de sine si identitatii.
Dincolo de aceasta diferentiere schematica, dincolo de rigorile unor delimitari teoretice, fiecare demers terapeutic este unul unic, adaptat fiecarui client si microuniversului sau. Din multitudinea de metode si tehnici cunoscute, terapeutul le alege pe acelea adecvate persoanei pe care o are in fata, tinand cont de modul in care problema specifica se reflecta in zecile de fatete ale vietii interioare si exterioare ale acesteia.
Ce trebuie sa stie sau sa faca o persoana care intra pentru prima data intr-un cabinet “psi”?
Nimic deosebit. Doar sa fie ea insasi. Fie ca problema ce determina acea prima vizita este deja pusa in cuvinte, fie ca singura fraza care deschide dialogul este « nu stiu de unde sa incep », medicul / psihologul / terapeutul va sti sa ghideze discutia astfel incat macar o parte a lucrurilor relevante sa iasa la lumina, iar pe baza acestor date sa se poata lua o decizie privind demersul ulterior. E foarte important de subliniat ca, atat in psihiatrie cat mai ales in psihologie, se lucreaza plecand de la informatii oferite de catre pacient / client si ca cel mai bine este ca acestea sa fie cat mai complete, DAR nimeni nu e obligat sa raspunda la intrebari la care, din considerente personale, nu doreste sa o faca. Chiar daca e preferabil ca limitele deschiderii si acordarii de incredere sa ofere un spatiu cat mai mare de acces, ele sunt in definitiv cele impuse de catre pacient / client.
Ce persoane apeleaza la servicii de psihiatrie / psihologie ?
O clasificare exhaustiva este greu de facut. Dificultatile psihice / psihologice nu tin cont nici de varsta, nici de mediul de provenienta, nici de nivelul educational, nici de starea civila. Astfel, intr-un cabinet “psi” poate intra ORICINE. Sunt insa cateva elemente cheie sub influenta carora o persoana ce se loveste intr-un moment al vietii de acest gen de probleme parcurge sau nu drumul spre un cabinet: puterea de a intelege faptul ca blocajele in situatii limita sunt o realitate, curajul de a infrunta prejudecati, capacitatea de a accepta ajutor si o anumita inclinatie spre domeniul psihologic, indeosebi cand factorii de ordin psihologic joaca rolul principal.
|
